Satul Covasna este așezat în fundătura de sub versantul de N-V al masivului ”Doi lei” la 32 km. depărtare de orașul Iași, în dreapta șoselei Iași – Albița. Ocrotit de jur împrejur de dealuri înalte și cu multe râpe, în mare parte acoperit cu păduri, acest sat, până în 1454 , a fost o așezare străveche și liberă. Prima atestare documentară a satului o avem de la 1 ianuarie 1454, când, Voievodul Alexandrel, Domn al Moldovei, printr-un ”uric” leagă ” Covasna, cu toate obârșiile ei” de Braniștea Domnească , dăruită, la rândul ei, M-rii Neamț. Moșia Covasna, cu păduri vaste, oferea condiții prisăcilor și mănăstirile obțin de la domnie locuri de prisacă pe această moșie. Asemenea locuri obțin, mai târziu, M-rea Humor, în timpul domnitorului Miron Barnovschi Movilă, iar la 11 aprilie 1626, Moise Movilă dă mănăstirii Dobrovăț loc în Covasna. Încorporarea în proprietatea M-rii Dobrovăț a satului Covasna o face Voievodul Vasile Lupu la 9 aug. 1634 și așa a rămas până la reforma agrară din 1864. În catagrafiile din 1832 și 1845, satul este înscris, cu enoriașii respectivi, drept proprietatea M-rii Dobrovăț.
Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, satul Covasna a fost în multe rânduri reședință de comună, având incorporate, pe rând, satele Cozia și Hilița, dar începând cu anul 1947, Covasna este sat component al comunei Costuleni.
Istoricul Bisericii
Până în 1946, satul Covasna a avut o biserică mică din lemn, construită din bârne de stejar, în cuie de lemn. După tradiția locală, această biserică cu hramul „ Sf. Nicolae” ar fi adusă din părțile Buneștilor din ținutul Fălciu și reclădită pe „Dealul Mariței”, pe locul numit astăzi, „Satul vechi” sau „ pi la Biserica veche”. De aici a fost mutată, în anul 1739, pe locul unde a rămas până în 1946, când sfințindu-se noua biserică a fost demontată, pentru a treia oară, și dăruită satului Ursoaia, din com. Romănești, jud. Iași. În cei 200 de ani de existență pe locul ei, biserica a fost refăcută de două ori, în 1848 și 1900.
Actuala biserică cu hramul „Sfânta Treime” este o construcție nouă, începută în 1930. Piatra de temelie a fost așezată la 30 iunie 1930, în prezența Regelui Mihai I, a Prefectului județului Iași, Petrovanu, care a dăruit 30.000 lei ajutor de la Prefectură, și s-a sfințit locul de către I.P.S. Pimen Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Pr. Ionescu Protoiereu de Iași și Pr. paroh Ioan Ghe. Gheorghiu. Construirea ei s-a făcut sub pastorația și prin strădania Pr. paroh I. Gheorghiu și a colaboratorilor săi, din contribuția enoriașilor și donațiile date de Sfânta Mitropolie, cât și de organelle de stat din acel timp. Biserica a fost terminată și sfințită de către P. S. Iustinian Marina, Arhereul Vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, la acea vreme, la data de 5 iunie 1946, în ziua „Sfintei Treimi”, fapt pentru care s-a dat și hramul.
Construită în plan de cruce treflată, biserica este o clădire măreață ce se ridică cu cele două turle până la 30 m. înălțime. Datorită poziției sale și așezării ei pe un plan mai înalt cu înclinarea spre șosea, înfățișarea ei devine și mai impunătoare. De aceea biserica este și va rămâne cel mai de preț symbol, pe care l-a avut și-l are satul Covasna.
Lucrările de zidărie au fost executate de către o echipă de lucrători sub conducerea și îndrumarea maistrului Gheorghe Pandelescu din Iași. Biserica are pereții din cărămidă presată și prinsă între două centuri de beton armant și acoperișul în șarpantă compartimentat pe părțile arhitectonice ale bisericii, cu învelitoare din tablă galvanizată.
În exterior, în afară de cele două abside semicirculare ale naosului și absida mare a altarului, biserica mai are pe latura de sud a pronaosului un turn semicilindric, ce urcă până la baza turnului clopotniței, formând încăperea scărilor de urcare în clopotniță.
Un exonartex închis, cu geam de sticlă ornament colorată, între coloane, amplasat la intrarea în biserică, pe latura de vest, este susținut de patru coloane cu capetele legate între ele prin arcade bizantine și având deasupra un amplasament cu ocnițe și o friză de firide și cornișa cu profiluri liniare ce înconjoară biserica.
Cele două turle octgonale tronează deasupra naosului și pronaosului, prima fiind deschisă și cupolată îninterior, iar a doua așezată pe cupola pronaosului, servește de clopotniță.
Interiorul bisericii este împărțit in pridvor, pronaos, naos și sfântul Altar. Pronaosul se delimitează de Naos doar prin cei doi piloni dreptunghiulari și prin arcul central al bisericii. În Altar, firida de Nord este proscomidiarul, iar în firida de Sud este închis cu o ușă ce dă în afară printr-o ușă exterioeră.
Catapeteasma, are cadrul de lemn de stejar, cu o frumoasă sculptură în formă de brâuri de viță de vie, cu struguri și frunze și este opera sculptorului Gheorghe Crîșmaru din Iași. Tot el a executat, în 1970, strănile arhierești și cele pentru credincioși, dar și iconostasele din biserică. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate de către prof. Neculai Popa, din Iași, înainte de 1946, în ulei, în stil neobizantin și acoperite cu sticlă și restaurete de către pictorul Irimescu din Piatra Neamț.
Pe mijlocul naosului străjuie un mare policandru, donat în anul 1946, iar în pronaos este unul, mai mic, păstrat de la biserica veche, datând din anul 1904.
Pictura murală a bisericii a fost începută în anul 1959, urmând a fi executată în tehnica tempera, în stil neobizantin, prin contribuția enoriașilor, de către pictorul bisericesc Constantin Negrescu din Roman. Lucrarea a fost finalizată în iunie 1971, în timpul și prin stăruința Preotului Paroh Teleman Vasile.
Odată cu terminarea lucrărilor, biserica a fost resfințită, duminică 25 iulie 1971, de către P.C.Pr. Protopop Constantin Andoni înconjurat de un sobor de cinci preoți invitați.
De-a lungul anilor la Parohia Covasna au slujit mai mulți preoți. Unii dintre ei, care au slujit la biserica veche, sunt pomeniți doar de catagrafiile din 1832 (Ion - șin preot Mardari Sachelariu și Isaia Isachie - șin preot Mardari) și cele din 1845 (Isachie - șin preot Mardari și Alexandru șin sachelariu Ion). Alți slujitori la biserica veche amintiți de o monografie mai veche sunt: Pr. Isache, Pr. Alexandrescu și Pr. Costache Gheorghiu. Cel din urmă a rămas în memoria enoriașilor pentru că a slujit o perioadă de peste 28 de ani și a fost inițiatorul construirii unei noi biserici. El a murit în 1929 și este înmormântat în curtea bisericii.
Cel de-al doilea pahoh, rămas în amintirea credincioșilor a fost Pr. Ioan Gheorghiu (fiul pr. Gheorghiu Gheorghe, paroh la Cozia, frate cu pr. C. Gheorghiu). El a venit în parohie în 1927 și a slujit până în anul 1964, când s-a pensionat. În timpul său s-a ridicat și s-a sfințit actuală biserică și este unul dintre ctitorii bisericii. A murit în 1976 și este înmormântat în curtea bisericii alături de soția și cei doi copii.
În timpul războiului din 1940 – 1945, pr. I. Gheorghiu a trebuit să plece, cu familia, în loc. Pădureț, jud. Argeș (12 dec. 1943), revenind în anul 1945. În acest timp au slujit mai mulți preoți, amintiți în documente, printre care sunt:
- Pr. C. Ciureanu (plecat la 24 aprilie 1945 la Parohia Grajduri, Jud. Iași);
- Pr. I. Nicoară (despre care nu se știe când a plecat din sat);
După război au mai slujit odată cu Pr. Gheorghiu și preoții:
- Pr. Gavril Bunescu (a venit în dec. 1945 și în oct. 1946, a plecat fără a se cunoaște locul);
- Pr. Ioan Popovici (venit de la parohia Gvoslava, jud. Soroca, dar n-a sat mult pentru că a murit la 22 iulie 1947, la spital, fiind bolnav de tifos).
Un alt preot cu o prestanță deosebită, a fost și Pr. Vasile Teleman din loc. Ciurea, care a slujit ca paroh de la 15 feb. 1964 și până la 23 ian. 1972. el este cel care a organizat, în forma actuală, cimitiriul parohiei și a reconstruit o clopotniță în cimitir. Tot în timpul să s-a pictat și resfințit biserica (1971).
Între anii 1972 -1980 a fost preot suplinitor Pr. Emil Pârău (venit de parohia Cozia și cumnat cu pr. I. Gheorghiu). În timpul său nu sunt menționate evenimente deosebite, dar prin misiunea sa pastoral-misionară, părintele a păstrat vie credința în sufletul enoriașilor, cu toate că sistemul din acel timp era împotrivă. Pentru cîteva luni găsim ca suplinitor pe Pr. Petru Pârău de Parohia Bazga.
Din iulie 1980, Biserica din Covasna are un nou paroh, Pr. Ștefan Fronea din loc. Ciurea, jud. Iași. În timpul său s-au renovat biserica (în exterior), gardul bisericii (din fier forjat) și gardul cimitirului, dar și scările de la intrarea în curtea bisericii. La acea vreme Parohia avea o casă rămasă de la pr. I. Gheorghiu pentru a locui preoții, fără a se încheia un act de proprietate, iar pr. Șt. Fronea i-a adus mai multe îmbunătățiri, fiind una din cele mai frumoasă și modernă casă parohială din zonă, în acea vreme.
În nov. 1995 este transferat de la Parohia Cozmești, jud. Iași, Pr. Gheorghe Șurpănelu, cel care în 2000 a spălat pictura bisericii, iar până la 31 dec. 2001 a reușit să ridice (din scândură) un Prăznicar și a vopsit tabla de pe acoperișul bisericii. Până la venirea unui paroh, Parohia este suplinită de pr. Ioan Avădănei de Parohia Hilița, com. Costuleni.
Începând cu 5 martie 2002, Biserica Covasna are un nou paroh, Pr. Constantin Timofte, transferat de Parohia ”Sf. Dumitru” Șcheia. În timpul acesta, prin grija preotului s-au definitivat actele de proprietate la Casa Parohială și s-a cumpărat o bucată de teren în jurul ei (3.600 m2). La 7 mai 2007 s-a turnat temelia de la nouă Casă Socială, iar până în toamnă s-au ridicat pereții și s-au turnat grinzi semirotunde din ciment, pentru sprijinirea acoperișului. În această perioadă s-a înfrumusețat biserica cu: sfinte vase, veșminte preoțești, cărți de cult, icoane praznicale, podoabe bisericești, mochetă și altele.
În noaptea de 11/12 nov. 2007 a izbucnit un incendiu la Casa Parohială care a distruns în proporție de 85 %, recuperându-se doar câteva cărțide cult, un birou și o bibliotecă. A doua zi s-a constituit un comitet de organizare. Cu ajutorul enoriașilor s-a curățat terenul și la 03 dec. 2007 s-a turnat, prin efortul a celor 35 de muncitori, fundația de la nouă Casă Parohială, ajutorul fianciar din partea enoriașilor și a altor binevoitori din afara parohiei. Pe 08 aprilie 2008 s-a turnat, cu mai mulți muncitori, planșeul, iar până în toamnă s-a acoperit cu tablă lindab. Printre meseriași s-au remarcat Vasile Stroescu (zis Sâle Nechita cu fiul său). În 2009 s-au continuat lucrările la Casa Parohială concomitent cu cele de la Casa Socială. Până la acestă vreme atât Casa Parohială, cât și Casa Socială sunt date în folosință în proporție de 75 % , urmând a fi finalizate în cel mai scurt timp și sfințite.
În afară de catapeteasmă și mobilier scluptat ca obiecte de valoare, biserica mai posedă câteva icoane și obiecte și cărți de cult rămase de la vechea biserică de lemn, care datează de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX.
Dacă Biserica „Sfânta Treime” din Covasna nu deține obiecte de valoare, totuși, prin configurația ei, ea rămâne o valoare pentru această zonă, ținând cont de forma, dimensiunile și amplasamentul ei.
